Acesta neavând încotro a mărturisit faptul, dar apoi la urmă a declarat lui Uspensky:
— Așa-i; este adevărat că v’am înșelat spunend că există un comitet. Dar pentru ce am făcut aceasta? Pentru că dacă n’aș fi inventat acest comitet, nu mi-ați fi dat încredere, și n’ați fi consimțit de a trăi și lucra pentru desrobirea poporului și distrugerea absolutismului. Am făcut prin urmare acelaș lucru pe care ’l a făcut Scevola, care a mințit lui Porsena, pentru a scăpa Roma.... Dacă azi nu există comitetul revoluționar, fiind-că acela care a fost la Petersburg s’a descompus din causă că toți membrii săi sunt închiși în temniță, trebue oare ca noi să desperăm, trebue să rămânem cu mâinile încrucișate, trebue să ne dăm de învinși ?! Dacă nu există comitet — suntem noi comitetul adevărat!
Acest mod de a raționa ’l-a convins pe Uspensky, și peste puțin și pe cei-l-alți din grupul lui Uspensky, din Moscova. Singurul om, care nu s’a putut convinge, și care perduse ori-ce ilusie despre existența unui partid revuluționar organisat, era Ivanoff. Jignit în amorul său propriu de om cinstit prin nerușinata conduită a lui Neciaeff, dânsul hotără să rupă ori ce relații cu