se ocupă cu jurnalistica, colaborând la ziarele englese, împreună cu Stepneac.
Iată dar soarta oamenilor din acest proces.
Aflând toate peripețiile acestui nenorocit proces, și fiind adânc impresionat de toate detaliile lui, cari se desfășurau acum în fața publicului — mare ’mi a fost mâhnirea, și legitimă a fost ura ce simțeam că se ridică în sufletul meu contra lui Neciaeff. Știam că dânsul trăiește ascuns în Franța, de teamă de a nu li extrădat, ca un criminal ordinar. Deja înaintea sosirei mele in Elveția, guvernul rus ceruse extrădarea lui dela guvernul federal al republicei elvețiane, și Neciaeff cât p’aci era să fie remis în mâinile poliției muscălești, dacă n’ar fi dispărut la timp, fugind din Elveția la Londra.
Aveam de gând să aflu adresa lui, și să-i scriu tot ce aveam pe suflet în contra odioasei sale conduite. Oelsnitz, care locuia împreună cu mine la Arona, la lacul Magiore, me sfătuia să nu mă pun în comunicație cu Neciaeff, de a nu’i scrie nimic și de a-l desprețui, precum merita.
