De alt-fel Michail Bacunin nici că putea ieși pe aceste vremuri din Elveția; In Italia dânsul era condamnat la munca silnică, în Franța la moarte, iar în Germania ar fi fost arestat imediat și remis în mâinele Rusiei.
La 1848 Bacunin luase parte activă în mișcarea revoluționară germană, și la Dresda fusese ales dictator. Domnia lui în acel oraș a durat trei zile, după care revoluțiunea a fost înăbușită. Îmi aduc aminte de următoarea întâmplare din acel timp, despre care ’mi a povestit Bacunin în persoană:
— Fiind proclamat dictator, m’am ocupat înainte de toate de apărarea orașului, de oare ce armata regală se apropia. Inspectând locurile cele mai expuse, constatai că punctul cel mai periculos este podul peste care trebue neapărat să treacă armata. Mă gândii cum să ’l apăr? Atunci mi-a venit o idee ingenioasă. Știam că germanii sunt un popor civilisat, și că țin mult la operele de artă; de aceia poruncii ca la mijlocul podului să fie pus, tocmai pe baricadă, tabloul lui Raphael «madona Sicstina». Acest tablou se afla în muzeu. Apoi când armata a sosit în fața podului, trimesei pe un parlamentar ca să declare comandantului forțelor inamice, că
