Petro-Pavlovskaia. La 1854; el a fost transferat la Schuzelburg.
«A venit domnia lui Alexandru al Il-lea. S’au proclamat fel de fel de amnestii. Despre Bacunin nici un cuvânt. Împăratul cu mâna sa a șters numele lui de pe lista amnestiaților. Muma lui a remis țarului o petițiune, împăratul a luat’o și cu voce blajină a respuns:
— Tant que votre fils vivra, madame, il ne sera jamais libre!
La 1857 Bacunin a fost exilat în Siberia de răsărit. După opt ani de temniță a început exilul în Siberia.
«Adierea unei vieți noi s’a simțit în Rusia; Austria învinsă dă îndărăt, stindardele italiene fâlfăiau la Milano. Bacunin ne povestea cum la Ircutsc dânsul urmărea pe Garibaldi și Italia care se libera. A fi condamnat, la vârsta de 47 ani, plin încă de vlaga vieței, a remânea simplu spectator perdut în fundul Siberiei — era greu. în destul a plătit el entusiasmul tinereței, credința în posibilitatea unei alianțe cu democrația germană. El se hotări să fugă din Siberia.
«Pleacă la Amur, acolo se îmbarcă pe o corabie americană și merge la Iucatona, în Japonia. Deci Bacunin era cel dintâi