Parkinson

 

tu
vorbești despre
sălcii și
filosofie
și
pescăruși pe
catarg
răstignindu-și
aripile
frînte
tu
privești cu
un ochi care
rîde stupid
și în
mînă-ți crește
o
sămînță de
cactus ce-mi
străpunge
venele și
stomacul
vagon de
dormit cînd
privești
pe fereastra dementă
ziua ce n-o să
mai fie