Deschide meniul principal
Pasărea Măiastră
culegător: Dumitru Iuga, în Calendar, 1980, p. 76, t. 194.


Codrule, orice-i vede
Nu spune la maica me;

De mi-i vede mort în tine
Spune maicii că mi-i bine;
De mi-i vede c-am murit
Spune-i că nu m-ai tâlnit;
Lasă-mi frunza de-nvălit,
Crengile de-acoperit,
Să gânea c-am adurnit.
Vântul noaptea și-a sufla,
Crăngile le-a negura
Și pă mine m-or afla.

Cine m-a afla pă mine
Om pemintean n-a si nime,
Numa Pasărea Măiastră
Ș-a zbura maicii-n fereastră
Și maicii i-a povesti
Unde mi-am putut muri:
În mijlocu pădurii
Ducând doru bădiții;
În mijlocu codrului
Ducând doru dorului.


ObservațiiModificare

  • Animal mitologic autohton, psihopomp.
  • Pasărea Măiastră este o ființă / entitate nepământeană, supranaturală, de pe Tărâmul Celălalt. Este de o frumusețe deosebită, plină de lumină, o lumină celestă (pasărea de foc - phonix).
  • “Una dintre numeroasele păsări simbolice sau alegorice, Pasărea Măiastră e o pasăre indefiniță, având vagi tendințe fie cu Phonix, fie cu Garuda. Este de fapt o pasăre alegorică putând fi stăpânită limitat de om și e totodată o pasăre justițiară. Reprezentată ca o pasăre multicoloră și strălucitoare, cu forțe magice inepuizabile, Pasărea Măiastră are rang regal și e slujită la nevoie de toate celelalte păsări. Intervențiile ei sunt mai ales pasive, iar relațiile cu omul sunt întotdeauna echitabile” (V. Kernbach, Dicționar de mitologie…, 1989, p. 459-160).
  • După R. Vulcănescu, Pasărea Măiastră face parte dintr-un grup de păsări avimorfe, alături de Pajura și Pasărea de foc. Poartă mesajele zânelor și ale arhe-demonilor.