Pasența fatală

 

Mai eri dădusem o pasență
Să văd Anico dacă vii,
Dar momental îngălbenii, —
Eram ca omul după boală:
Un fante — al naibi! dă spatii
Se ridica cu tine-n poală!
... Nu-ăla-l tău dă itidență?

Am scos briceagu-apelpisit...
Vanghelii, nafure și cruci !
A ha! Te-ntinzi cu dalcauci?
Alaboner, o să-l omor!
Și când pamblicele-o să-i duci
Și-o să bocești p-al tău odor,
Atuncea doar ne facem fit!