Pavilionul Basarabiei

 

Basarabenilor li s-a dat o aripă din Pavilionul etnografic no. 1. Nu vreau să ştiu cine a organizat odăiţa. Voi arăta numai ce se află şi ce ar fi trebuit să se afle.

Ce se află. O rusoaică cu picioarele goale, adusă din părţile ruteneşti ale Hotinului, de o domnişoară de peste Nistru; abia ştie româneşte! Apoi destule ţesături bune, cele mai multe au inscripţii ruseşti (nici măcar traduse!). Câteva fotografii mici şi rele (unele sunt... ţigăneşti); proaste picturi nouă iscălite cu nume muscălesc. Vreo două-trei icoane de tot nouă. Apoi cizme, curele...

Ce ar fi trebuit să fie. Portul rânduit după ţinuturi. Arta ţerănească (săpături, ţesături de găteală, ouă împestrite). Tabele statistice. Fotografii ale măreţelor noastre cetăţi: Hotinul, Soroca, Tighinea, Cetatea Albă, Chilia; reproducerea chiar în relief a unora din ele. Puţina literatură basarabeană. Chipurile celor mai meritoşi români basarabeni.

Aşa cum e, acest pavilion este: o ruşine!

1906 (Neamul românesc, anul I, nr. 22.)