Pe album (Alexandrina Mihăescu)

 

Ca umbra nopții înstelate
Ce piere-n revărsat de zori,
Când aurora se ivește
Și rouă cade peste flori, —

Astfel a noastră viață tristă
Se stinge iute pe pământ!
Și cât de vesel fie traiul
Sfârșitul este un mormânt.

Și deci știind sfârșitul nostru,
Îți scriu aicea un mic vers;
Căci știu că timpul poate șterge,
El poate-o rămânea neșters!

27 Aprilie 1892