4. Pepelea pleacă în lume
de Ioan Barac

Publicată în Biblioteca Sămănătorului de Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1916, pag. 11-13.

415314. Pepelea pleacă în lumeIoan Barac


Acum unde să apuce?
Acasă nu se mai duce
Pepelea la maică-sa...
Ci cu gândul rău pornește
De-acolo și socotește,
Că el nu se va lăsa.
Și s-a dus în lumea largă,
Măcar capul să și-l spargă,
Nu s-a mai fost odihnit,
Ci cu gândul spre osândă
Pornit, cu duh de izbândă.
Mormăind, neștiind ce spune,
A plecat, s-a dus în lume.
Și făcându-și planul mare
Și-a pornit lucrarea tare
Bani să-și poată câștiga.
Cu muncă și slujbe grele
Câștigându-și bani pe ele
Limbi învață și striga,
Că toate vrea să asculte.
Umblând țări, orașe multe,
La toate s-a pedepsit :
La mai multe meșteșuguri,
Șiretlicuri, vicleșuguri,
Până când s-a procopsit.
Așa căutându-și cale
În nădejdea minții sale
Și-a banilor s-a lăsat.
Zicând : Acuma e vreme,
Când boieriul nu se teme
La moșia lui din sat,
Să-l tragă la socoteală,
Să nu rămâie greșeală
Le ce i-a făgăduit.
Fiindcă i se schimbase
Și fața cea de-acasă
Și-n alta s-a premenit.
— Așadară cu îndrăzneală —
Ca să-i tragă socoteală
Pân' la poarta lui s-a dus,
Unde mai întâi când fuse
Cu neplăcere zăcuse
Sub falanga ce i-au pus.