Pesimistul

 

— Scena se petrece-n birtul „La Catacombe“ —

Mai c-ași plânge. Traiu-mi este o grozavă tragedie. —
Cel din urmă act: Neantul... Ptiu, o muscă-n farfurie!
Hei, băiete, ia-ți pilaful; ochi-n patru, ce e asta?
O să mor, va plânge tata, nenea Ghiță, și-apoi?... Basta!
June sunt și am parale, am și trecere la dame,
Ce e dreptul; dar vederea porcăriilor infame.
Care-n lumea asta mare și stupidă se petrec,
Mă cutremură de groază... ia mai dă-mi înc-un cinzec,
Să înec nețărmuritul și puternicu-mi dezgust.
Fă-mi și-o fleică, dar ia seama, pune-mi una mai cu must!
Pe a mea frunte așternut-a giulgiul neagra deznădejde;
Plictisit de lumea asta și de Lumea lui Nădejde,
Văd prea bine că scăparea este doară în Nirvana
Pradă viermilor siniștri... Excelentă e tocana!
Se mănâncă câte odată, binișor la Catacombe.
Sunt sătul de viață, însă nu-s sătul; deci, mii de bomba,
Să mănânc întâi friptura și-apoi vom vedea ce-om face
Cu Neantul Dumitale; Schopenhauer, ia dă-mi pace!