Piatra-Neamț

 

Poate-ai rămas pe banca să visezi
în toamnă
sufletul frunzelor care-a căzut
călcat de ploaie
Poate-ai rămas aici, cu umbreluță
să numeri prundul
ori stropii tari de ploaie, ca atâtea
ciocuri de păsări
Nici tu nu știi ce vrei, nici tu nu știi
în toamnă
poate-ai rămas pe bancă să visezi
prundul și ploaia
Poate-a crescut neliniștea în tine
nici tu nu știi
și țipă ploaia-n tine, țipă toamna
țipă neliniștea
Cu fruntea-n mâini și cotul pe genunchi
nu-ntoarce capul
Toamna-i în tine ca-ntr-un porumbar
de ziuă
Ascultă toamna! nu întoarce capul
și nu privi
Stau lângă tine și tu nu mă vezi
pe bancă