Pipăruș-Viteaz
Pe-acele vremuri vechi sbune,
Cand n-avea plugul inca plaz,
Jupanul Piparus-viteaz
Facea minuni, precum se spune,
Ca singur el era minune.
Fireste, a trait demult.
In vremuri tare-ndepartate
Si intr-un veac de tot necult:
Siguri de dansul n-avem date-
Si chiar d-avem, stau puse-n pult,
Ca stiri putin adevarate!
Istoricii din acel veac
Se dau de la dreptate-n laturi,
De Piparus nu prea fac sfaturi,
Iar cand din intamplare fac,
Sa-i vezi ce spun! Iau fan in coarne,
Vreau lumea toata s-o rastoarne,
Si spun ca bietul Piparus
A fost egumen pe la schituri
Si-a fost de vita angleus,
De profesiune caraus,
Iar faptele-i - povesti si mituri!
Adeca mit? Ce oameni buni!
De Piparus, orice istoric
Va sti sa-ndruge la minciuni
In mos asa de categoric,
Incat, cetind, iti cresc perciuni
Si-ti vine dor sa iesi in stava
Sa pasti, ca vitele otava!
Istoricii contimporani
Spun rau de Piparus-viteazul,
Cu glod ii festelesc obrazul
Si-l vand cu patru gologani,
Il fac apoi de tot nacazul
Si-l numara printre mocani!
Poftim! Curat Eumenide!
Dar alta pozna ma ucide:
Mi-au spus parintii de parinti
Ca Herodot si Tucidide
Au fost istorici mai cuminti -
Si totusi gura lor se-nchide
Si-ascund dreptatea intre dinti:
Vorbesc a dorso si cu frica,
De Piparus nu stiu nimica!
Saracul, bietul Piparus,
Ascuns de oameni prin panusi!
El s-a nascut. Faima patrunde,
Ca Piparus s-a nascut.
Dar pe tapet e vorba : unde?
Atat e numai cunoscut,
Ca-n varsta de cinci ani se-mbie
La Crai- Albastru ca pastor
De gaste, dar incetisor
Ajuns-a rang de submajor
Si colonel de-artilerie.
La ce an? Dupa Christos?
Aceasta n-o stiu, nu voi sti-o,
Caci doarme buna muza Clio!
O, Doamne, mult ar fi frumos,
Sa stim noi cronologic toate,
Dar vezi, e rau ca nuse poate!
Mereu imi fac capul bostan
Si paie-mi ard mereu in crieri,
Dar nu gasesti macar un an
Sigur, sa-l presarez prin scrieri!
Ca n-avem un cronologist,
Sa faca trei-patru tabele
Cu ani si fapte, ca din ele
S-aflam - curagi de concepist
Si date, cari sa nu ne-nsele!
S-aflam an, luna, zi, minut,
Secunda-n care s-au nascut
Viteji; s-aflam chiar tot nimicul,
Sa stim curat, cand a-nceput
Sa suga tata, cat a supt-o?
Si toate ce-a facut voinicul
Sa stim curat si ex abrupto!
Atata numai stim noi siguri,
Ca Piparus era cam chior
Si totdeauna-n martisor
Bolea de tusa si de friguri;
Avea negele pe picior
Si chiar p-un brat avea negele,
Si-adeseori bolea din ele.
Din baba stim c-a fost nascut,
Desi el n-a fost tocmai baba;
Purta mereu cioareci de haba
Si-un pieptaras cu flori cusut -
Mai spun ca-avea o fata slaba,
Dar om era bine facut,
Apoi pe tari se duce veste,
Ca el vinars deloc nu bea -
Dovada-avem si vom avea:
Noi n-auzim nici o poveste
Si mit, in care-am fi siliti
Sa dam de graji cu slibovit.
Dar cine-i Piparus? Anume
Cu greu poti da curat raspuns,
Dar totusi ne va fi de-ajuns,
Spunand ca Piparus in lume
A fost un suflet greu patruns
De taina multelor curagiuri:
Un om de pozne si voiagiuri!
El sta s-apuce lumea-n cap,
Si chiar un timp a apucat-o
Precum ne povesteste Cato
Si Cicero. Precum un tap,
sarea cu inima ranita;
Pe loc ce dansul pricepea,
Ca-i vro princesa iar rapita,
Si fuga, bade, dupa ea!
Oh! multe pozne mai facea,
Cat trece-n miie numarasul!
Dar a murit biet Piparusul!
Si, Doamne, macar s-a luptat
Cu inima d-amoruri fripta,
Dar nici un crai nu i-a pastrat
Vrun loc, ad gloriam, in cripta,
Desi toti craii l-au stimat!
De parastas si sarindare!
Nici vorba pentru Piparus!
Si vezi! Gramada cum stau pusi
Vitejii toti prin calindare,
Dar el, fugi, neica, din carare,
Ca nu vad timbru pe posus!
Dar ce? Stim noi ca lumea noastra
La multe pricini e cam proasta
Si n-are strop de capatai,
Dar eu ma mir intai sintai
De Piparus! El, om cu slava
Si d-un caracter eminent,
Cum , zmei, de n-am facut isprava,
Lasand in urma testament?
Ca multe-avea de pus la cale:
Avea o traista cu sageti,
Un cal arab cu paru cret
Si pe curea podoabe-n zale -
Dar cui napastele-a testat
Papucii, rosi d-atatea uliti?
Si bunda, cusma cui le-a dat?
Si cele treisprezece suliti,
In mana cui au mai picat?
Da : Piparfus a stiut multe
Si-a fost desigur poliglot,
Doar a umblat pamantul tot;
Traind la curti, in cercuri culte,
Era savant si eu socot
Ca pricepea filosofie
Si logaritmi-cine mai stie!
(1889)
| ▲ Începutul paginii. |