Plânsul fericirii

 

Poetului Al. A. Macedonski

Dac-aș ști că e un suflet
Care plânge pentru mine,
Dac-aș ști că sunt și inimi
Ce-mi doresc și mie bine;
O! atunci mi-aș zice vesel:
„Plângi, poete fericit,
Că-n această lume neagră
Ești și tu compătimit!”

Când aș ști că pe-a ta buză
E un zâmbet de iubire
Și că une-ori, copilă,
Mai gândești l-a mea simțire;
O! atunci mi-aș zice vesel:
„Plângi, poete fericit,
Că-n acesta lume falsă
Ai putut să fi iubit!”

Dac-aș ști c-aceste cânturi
Într-o inimă de gheață
Ar putea s-arunce flăcări
Din a mea fatală viață;
O! atunci mi-aș zice vesel:
„Plângi, poete fericit,
Că din recea nepăsare,
Tu o inimă-ai trezit!”

Când aș ști !.... destul, sărmane,
Stingeți undele de vise;
Amăgirile cumplite
Sunt în fața ta deschise!
Taci ! Si varsă-al disperării
Foc, ce traiu-ți va curma,
Căci un plâns de fericire,
Ochi-ți nu vor lăcrăma!

4 noiembrie 1884.