Plecând

 

Nopțile uneori se deșteaptă
Un clopot, ori geme o treaptă,
ca și cum ar veni cineva, ca și cum
m-ar chema către țara de fum.

Se-ntunecă și se clatină cerul.
S-alege de-o parte lemnul, de alta fieru.
Toate lucrurile se-nfioară. Din ape.
uscatu-nvolburat vrea să scape.

Nu-i nici o lumină, nu-i nici o floare.
Și iată: viețile viitoare
nu mă mângâie că mă duc de-aici
lăsând ogoarele, copiii mici.

Aș fi vrut să mai am răgaz
să fac o grădină și-un iaz,
să zidesc casă, să pun livezi,
și vie să cresc și cirezi.

Doamne, ce mult aș fi vrut
să le fac toate dela-nceput...