Ploaie...

de Cătălin Nicolae Moldoveanu

Norii aduna peste zări

Troposferice boabe de roua

Doar asa gravitația

Justifică în fața naturii

Sensul ciclului predefinit

Fără șansa democrației arbitrare

O demnă speranță către nou

Zorii dinspre Vest

Picături unghiulare...

Se ivește o altă zăpadă

Verticalizată de jos în sus

Pe fondul epocii zvelte în fructe

Apa nu are tentă de lacrimă

Și nici răceala valurilor rupte...

Ca ploaia...