Pocăința

 

Daniil, bătrînul stareț,
Șade-n jețu-i, răsturnat,
Chipul lui îmbracă umbra
Gînduriior ce-l străbat, —

Și cum stă, în rasa-i lungă,
Cuvios și neclintit, —
În tăcerea asta sfîntă,
Ai jura că-i zugrăvit...

Numai dreapta lui, a lene
Răzemată pe spătar,
Cum ar bate tactul vremii,
Se clintește-ncet și rar:

Printre degetele-i slabe,
Țăcănind cad somnoros,
Din șiragul de mătănii,
Boabele de chiparos.

Și, în ritmul lor, trec umbre -
Amintiri din vremuri vechi, -
Glasuri, vuete de clopot
Îi răsună în urechi.

Și ce haos, ce amestec
De vedenii și-ntîmplări!
Se frămînt-o lume-n minte-i
Ca-n adîncul unei mări:

Chiote de veselie,
Țupăeli de oameni beți -
Stricăciunea și desfrîul
Unei lacome vieți;

Înhăitări de crai dezmetici,
Trupuri goale de femei,
Ce-au hulit pe născătoarea
Ș-au scuipat în fața ei;

Gemete și chipuri slabe
De călugări chinuiți;
Aur stors din suferința
Celor proști și umiliți;

Răfuieli cu Economul:
"Gherasime, rău te porți!"
Unde-i partea mea din mese
Și din leafa celor morți?

Mie nu-mi plac hrăpitorii...
Ce-ți faci cruce? Nu știu eu, -
Vinde sfintele odoare
Și plătește-mi ce-i al meu...

Dar ce guri de foc se cască!
Vai, gheena s-a deschis...
Daniile, ia-ți ceaslovul
Și mai zi un paraclis!

Slăbănog, îngenuchiază
Și, cu mîinile la piept
Cată-nfricoșat la slava
Celui milostiv și drept:

"Doamne, gura-mi păcătoasă
Nu-ndrăznește-a te ruga, —
Ca un făcător de rele
Tremur înaintea ta.

Întinat îmi este trupul,
Sufletul nelegiuit;
Și cu gîndul, și cu vorba,
Și cu fapta am greșit.

Însă mila ta e mare,
Ești a toate iertător...
Nu lăsa în rătăcire
Și în stricăciuni să mor.

Ci cu duhul gurii tale
Suflă, să mă izbăvești,
Lămurindu-mi trupul, mintea,
De-ntinările lumești.

Știutorule de inimi.
Ia aminte spre cel rău;
Tinde-mi mîna nevăzută
Dintru sfînt lăcașul tău,

Și mă smulge, ca pe vameș.
Din cumplitul meu păcat
Căci la tine mîntuirea
Și limanul meu îl cat!..."

Tremură bătrînul stareț
Și, cu fața la pămînt,
Stă în taină și cerșeste
Îndurarea celui sfînt.

........................

Daniile, Daniile,
Mult ai rîs ș-ai huzurit
Unde-i rumăna Glafira
Să te vad-așa smerit!