Poeți, cântați!

 

Pătrașcule, aține-te! Dacă nici acuma nu te-i procopsi, apoi neprocopsit rămâi!
Cu mila Domnului, și mai ales cu mila Sfântului Duh, prințul Ferdinand e azi tatăl unei perechi de copii: un băiat și o fată.
La nuntă, făcuși poenele misterioase, dar țara asta sceptică și ingrată și-a bătut atuncea joc și a trecut la ordinea zilei.
La nașterea prințului Carol, iarăși nici o ispravă.
Acuma e momentul oportun. Pentru nașterea unei fetițe, poeziile trebuie să curgă cu duiumul când fetița e fetiță de neam regesc.
Parcă-i văd pe toți Prodăneștii din zilele noastre repezindu-se „pe arena publicității” și țipând în versuri:

O fetiță de regină
                                  S-a născut astăzi pe tron...
                                  Țara-ntreagă îi închină
                                  Al iubirii biberon!

Au să iasă sonetele, dedicațiile și acrostihurile din pământ, din iarbă verde.
Iar la urmă, ca încheiere, poetul care va izbuti să înjghebe nerozia cea mai mare nu va muri nici în exil, ca Ovidiu, nici în spital, ca Bolintineanu, ci într-o sub-prefectură oarecare.
Poeți ai țării mele, soarta vă surâde, nu mai umblați cu mofturi.