Poetului

 

(Sonet)

Poete, să nu cauți la dragostea mulțimii,
Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,
Vei auzi județul și râsetul prostimii,
Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut.

Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum
Te du, unde te cheamă al minții tale zbor,
Desăvârșește-ți roada gândurilor de dor
Și n-aștepta răsplată a trudei nicidecum.

Ea este-n tine. Tu-ți ești înaltul tău județ
Ce aspru-ți hotărăște al muncii tale preț.
Ești mulțumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci

Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar
Și clatine-ți temeiul sfințitului altar
Și pângărească-ți vatra înaltei tale munci.

30 iunie 1917, Mărășești (Moldova)