Poezii nouă (Duiliu Zamfirescu, 1899)/Bucovină

 

La o tufă de sulfină
Car cu patru boi
S-a oprit și ți se-nchină,
Bucovină, Bucovină,
Leagăn de eroi.

Ți se-nchină, că se duce
Nevoiașul car
Către valea de la cruce,
Unde omul o s-apuce
Drumul spre hotar.

Ah, Ștefane Voevoade,
Scoală din mintean,
Că duiumul de noroade
Inima din el i-o roade,
Bietul pământean.

Scoal' și buciumă-ți feciorii
Din Homor la Reni,
Sună să răsune norii,
Să-ți deștepte roșiorii
De la Războieni.

Și la muchie te arată,
Fioros pe sur;
Prinde-ți paloșul din spată
Și-nvârtește-te o dată
Roată împrejur.

Că Jidanii și Rutenii
Pripășiți pe-aici
Zic că-s dânșii pământenii,
Iar că noi și Moldovenii
Suntem venetici.

Alei, Doamne, dă de frânge,
Frânge-i de la brâu,
Că noi plugurile-om strânge.
Și-om mai semăna prin sânge
Ghindă-n loc de grâu.