Poezii nouă (Duiliu Zamfirescu, 1899)/Fluture

 

Fluture, fluture, fluture,
Aripa vântul ți-o scuture,
Craiule tânăr al florilor,
Crainic al zorilor.

Dai pentru clipa-ți ușarnică
Toată viață mea harnică;
Dai pentru leagănul vântului
Tronul pământului.

Du-mă prin lunci, unde soarele,
Bând dimineața izvoarele,
Merge nuntaș, iar tu ginere
Florilor tinere.
 
Doi spânzurați ce prind fetele,
Unul furându-le betele,
Altul, mai sprințar, vederile,
Dorul și vrerile.

Mușce-te-ar dragostea, fluture,
Friguri de dor să te scuture;
Plânge-te-ar roua cu zorile;
Râde-te-ar florile.