Polițiștii din Iași
Ieșenii trebuie să fi fost surprinși văzînd că, deși Lumea nouă a anunțat că duminică l9 februarie se va ține o întrunire socialistă în sala „Pastia”, totuși, întrunirea nu s-a ținut. Sîntem datori, deci, să le explicăm pentru oe nu ne-am pus în aplicare înștiințarea.
Am fost în Iași, cei care trebuia să luăm parte la întrunire, și am căutat să angajăm o sală. Spre marea noastră nedumerire, însă, n-am găsit nici una. Toți antreprenorii ne-au dat. În loc de local, niște pretexte, mai mult sau mai puțin ridicule. În dosul cărora nu ne-a fost greu să găsim polițieneasca mînă a d-lui Leon Bogdan, polițmaistrul celei de-a doua capitale a țării. Acest ilustru necunoscut s-a arătat la înălțimea lui Sandu Rășcanu, de lugubră pomenire. A chemat pe antreprenori, i-a descîntat și i-a convins că socialiștii nu trebuie să vorbească publicului.
Să fim drepți însă. Noi nu aruncăm vina acestei odioase manopere în spinarea Bogdanului de la poliția din Iași. El este numai un fel de tist, care ascultă de poruncile extraordinarului Lascar Catargiu. Vina, deci, este a vedeniei preistorice din capul ministerului.
Și aceasta o putem dovedi. înainte de întrunire am trimes unui amic din Iași o telegramă, rugîndu-l să închirieze o sală Ei bine, timbromanul Cezianu a refuzat să-i dea curs, conform vestitului art. 7 din legea telegrafo-postală, articol care, precum se știe,” vorbește de „siguranța statului”.
Nu-i nevoie să fii filozof, pentru ca să înțelegi că același apoplectic Catargiu, care poruncește să se oprească o telegramă, poruncește și să nu se dea sala.
Iată cum, deși ne-am oferit să dăm orice sumă, a fost cu neputință să găsim în Iași un local de întrunire.
Să ne răfuim dar.
Mai deunăzi, d. Take Ionescu, avocatul titular al acelora pe care îi numea odinioară strigoi, amintea d-lui Fleva că-n vremea opoziției unite de-abia se putea găsi o sală, pe niște prețuri fabuloase, și se lăuda că astăzi sălile de întrunire sînt la dispoziția tuturora.
Am fi, oare, nepoliticoși dac-am spune avocatului că a mințit? Astăzi noi nu găsim sală nici pe sume fabuloase, pentru că mișelia celor de la putere e mai fabuloasă decît orice sumă.
Asta însemnează. Însă, că trebuie să ne învățăm a nu pune nici un preț pe sforăielile dramatice și constituționale ale domnilor miniștri. Dar dacă facem această constatare nu-i ca să ne arătăm mîhnirea, ci pur și simplu ca s-o înregistrăm ca document istorico-ciocoiesc. în ce ne privește pe noi, am profitat de balul organizat sîmbătă seară de Clubul muncitordor în sala „Pastia”, pentru ca să vorbim și de votul universal, și de legea expulzărilor, și de toate cîte era să le spunem la întrunire. Prin urmare, oprirea sălilor a fost din partea stăpânirii o simplă stupiditate fără urmări.
Constatăm nătîngia elitei sociale, și trecem mai departe. Tot ce am dori pe viitor ar fi ca onorabilii să înceteze de a se mai lăuda cu liberalismul.