Poporanistă

 

O casă’n fund de țară; albi păreții...
Perdelele de pânză’n fir cusute...
Prin porumbiște-afar, se văd ștuleții
Ce’n arșiță, mătasa lor își uscă.
E cald, și prin odăile tăcute
Mai sbârnâe stingheră căte-o muscă...

Ca un oftat prelung, departe, ’ncet.
Din munte vine Bratia la vale.
Pe prundul ei, un mut — un căpiet —
C’un lung toiag de salcie in mâni,
Vre-o patru oi râioase mână-agale...
Iar când și când, se purică prin sâni.

E-o liniște, și bate vântu’n lan!
La cârciumă o doină’ncet adie:
Un singur lăutar și-un bețivan
Ce moțăe în somn greoi de plumb...
Pe-afar, un chiot: Hu ! leleo Mărie...
Sai, leleo, c’au intrat porcii’n porumb!