Portret dedicat doamnei X... Y... Z...

Portret
dedicat doamnei X... Y... Z...

de Vasile Alecsandri
19798Portret
dedicat doamnei X... Y... Z...
Vasile Alecsandri

Superbă, maiestoasă, te simți că ești regină,
Căci fruntea-ți se inalță când lumea se inclină,
Și imnul omenirei, un imn de adorare,
Ajunge pân' la tine in slabă suspinare.

Ai ochi ca doi luceferi din aspra mează-noapte,
Ce 'nghiață de departe a inimilor șoapte.
Privirea ta măreață de-abia se rătăcește
Pe turma 'ngenunchiată ce 'n taină te slăvesce.

Chiar soarele ferbinte, de-ar vrea cu fericire
Se 'și schimbe nemurirea pe-o vieață de iubire,
Ar stinge-a sale raze pe inima-ți de ghiață,
Și lumea tristă-ar zace sub o eternă ceață.

Nici o mîndrie mare nu 'ntrece a ta mîndrire !
Nici spada nu intrece cumplita-ți nesimțire !
Nici marmura cioplită albimea ta nu 'ntrece...
Ca luna 'n mezul ernei frumoasă ești și... rece !