Presimțire

 

A Italiei libertate
Va-nsufla o nouă viață
Legioanelor uitate
De la Dunarea mareață.

Și-n curând ginta latină
Răsări-va ca un soare,
Coperind cu-a sa lumină
Celelate mari popoare.

– Spune-mi, inimă ferice,
Pentru ce tresari cu fală?
Pentru ce răsuni aice
De-o cântare triumfală?

Trista lume-acum îți pare
Luminoasă și-nflorită;
Presimți tu vreo soartă mare
Pentru țara mea iubită?

– Dar! o scumpă prevestire
Vine-n taină de-mi șoptește
Că-a românilor marire
Azi în lume se urzește;