Prevenire
Atât de sigur drumul ți se-arată
Și’n tinerețea ta mai vrei odată,
Uitând primejdii cu dobândă mare,
Să’nfrunți priviri pe vremi ucigătoare ?
Te simți stăpân pe suflet într'atâta
S’alegi voit, din nou sfidând ursâta,
Ca ochii, ce ți-au fost Cale Lactee,
Cu nopți de-adânci erezuri să-ți scântee ?
Nu ! Lasă-ți rana’n voie, fără plângeri,
Fii hotărit să rabzi, tăcut să sângeri,
Și față chiar de tine îți ascunde.
O, suflet, dorul tău cât de profund e.