Prezentare (Isanos)

 

Din pragul timpurilor nou, cântecul Magdei Isanos a pornit, porumb al setei de pace, în lumea potopită de sânge și acoperită de dărâmături. El s-a întors cu ramura înmugurită de nădejdi, dar Magda Isanos nu mai era. Umbra o rechemase. Cântecul ei răsună, însă, ca o cădere de ape limpezi peste sufletele noastre pline de cicatrici, dar puternice și conștiente de marele sens al victoriei omului asupra duhului distrugerii. | Nemeșteșugit, stihul ei țâșnește de-a-dreptul din resursele prime ale vieții, care s-au ciocnit dureros cu potrivnicia |morții. Timpul nostru, răvășit de crime contra umanității dar măreț prin gesturile eroice ale celor ce au luptat împotriva răului, se răsfrânge din cuvintele ei când în sângerii luminii copleșite de jale, când în avânturi furtunatece de primăvară nouă, în piepturi tinere aprinse de credință. Magda Isanos a crezut. Credința ei a zugrăvit prin vraja cuvintelor icoane nepieritoare. Sustrase vremelniciei, ele vor rămânea o mărturie caldă a timpului nostru în luptă pentru neprescriptibilul drept la bucuria de viață a omului. Ea a plecat cu bucuria de a crede în acest drept, transmițându-ne nouă îndemnul la luptă fără preget pentru el. Și dacă noi cei rămași iubim pe Magda Isanos, e pentru că știm bucuria de a trăi. Iar amintirea ei ne va fi și un imbold al dragostei de viață și un memento al primejdiilor ce o pasc. Pios înmănunchiate de Ministerul Artelor, aceste versuri ale ei sunt și un gest și un simbol pentru noul suflu artistic ce înaripează inimile în țara noastră. Iar Magda Isanos, cel mai drag din morții noștri, împletind în cunună nesupusă vestejirii măslinul cu laurul, intră de-acum în familia nemuritoare a celor ce slăvesc prin cântece viața.

MIHAI BENIUC