Primăvară rurală

 

doctorului V. Voiculescu

Primăvara, fată mare,
A sosit în sat la noi,
Ca un cântec de cimpoi
Într-o zi de sărbătoare...
A picat azi-dimineață
Și, abia intrată-n sat,
Satul tot s-a deșteptat
În parfum de izmă creață!...

Primăvara, fată mare,
Vine-n fiecare an
În pantofi de magheran,
Dăruiți de Sfântul Soare...
Și de’ndată ce-și arată
Fecioria-mprospătată,
Toți în jurul ei fac roată!...
Toți copiii
Și bătrânii
Își umflă, la fel, plămânii
Și-și fac cruce de-așa fată ―
Doctoriță fără plată...

Îi deschid ferestrele
Să le-alunge boalele
Și dihonia din case...
O ridică-n osanale
Ca pe-o scară de mătase,
Până-n ceru-al șaptelea...
Și-apoi
O pornesc cu ea
Pe șosea,
Până la fântână-n vale,
Ca s-o spele pe picioare,
Fiindcă-n fiecare an
Când sosește-n sat la noi,
În pantofi de magheran ―
Primăvara, fată mare,
Toată-i plină de... noroi!