←Panorame Primăvară tristă de Ilarie Voronca
Cheiuri stinse
Elegie (Voronca)→


Vreau să-ți amintesc dimineața clară,
când am mers, prin orașul cu ferești deschise.
Pe uliți, o lumină tristă se desfrunzise,
și tu-mi spuneai: „trebuie să recunoști prietene că e primăvară”.

Priviam surâsul caselor, bolnăvicios.
Odăile, erau încă, de atâta desnădejde cuprinse.
Și ascultam cum pe coperișuri ca pe niște clape subțiri,
lumina cântà melodii nedeslușite și stinse.

Totuși, ceva molatec și bun se revărsà pe mâini.
Porumbeii albi ai clopotelor treceau pe dinaintea noastră,
Și de-asupra zărilor dimineața tremura albă
ca o pânză de corabie pe-o apă depărtată și albastră.

Atunci, am încercat, toată tristețea orașului, în primăvară, să ți-o spun.
Tu mi-ai așternut pe buze sărutul sfâșietor al mâinii,
și am înțeles amândoi mâhnirea cheiului,
și privirea mea ți-a învăluit, ca într’o cămașe de borangic sânii.

Erà în preajma unor sărbători albe.
Și eu ți-am spus. „Dece sunt zidurile tot așà de cenușii?”
O! Lumina care vine de acolo de pe câmp luminoasă,
Între zidurile orașului desnădăjduit, se va înegri...

Și ai ascultat tristă, o amintire din copilărie...
...și țipătul făbricilor, atât de întunecat !...
...Și am vrut amândoi bisericuța mică și albă delasat,
așà simplu, cum ar vrea un copil bun, o jucărie...

Mai încolo gândurile ni s’au limpezit de-odată ca niște clopoței...
...Treceam pe sub fereștile unei școli primare,
și glasurile lor mici de copii, erau pe sufletele noastre (mai știi oare?)
ca niște petricele albe, pe o încrucișare de alei.

Apoi... a fost o panoramă cu pânze mâhnite...
Înăuntru frig... și oameni cu o veselie întristată.
...În privirea lor erà desnădejdea,
ca în fundul unei ape, o pasăre înecată...

Am trecut târziu dincolo de chei...
Lumina căzuse de pe casele plecate în durere,
Și, clopotele, clopotele, vestiau o poveste frumoasă cu o înviere
și ne treziau pe buze o aiurare de clopoței...

La margine orașul rămăsese pustiu...
În ochii noștri era acum o bucurie simplă, ca de seară...
Vezi? Am vrut să-ți amintesc ziua în care tu mi-ai spus:
„Trebuie să recunoști prietene, că e primăvară...”

Format:Voronca-Restriști