Prince străin

Prince străin de Cezar Bolliac

I

Mi-e urîtă tirania
Ș-orice cap încoronat;
Însă astăzi România
E-n nevoie de-mpărat.

De tirani de orice parte
Suntem strașnic ocoliți
Și stau gata a ne-mparte,
Căci ne văd neocrotiți.

Vrem ca neamul să-și ia zborul,
Nu mai vrem boier tronat,
Cînd bat conții cu piciorul
Să-l vedem intrînd supat.

Ce-au făcut în România
Pămîntenii patrioți,
Cîți au cumpărat domnia
De la pragul astei Porți?

Voi ce ați umblat pîn lume!
Mai găsit-ați vrun popor
În mizerii fără nume,
Ca românul muncitor?

Fără legi, în umilință,
Fără școli — ca niște boi –
Zăcem într-o neștiință
Și de lume și de noi.

Și ciocoiul și străinul
Se întrec a ne prăda;
Ne măresc pe zile chinul
Spre a nu ne deștepta.

II

Înțeleg să vei robia;
Vei să fii un crud tiran;
Dar încai să-ți văz mîndria
De un liber suveran.

Nu, smerit, c-urechi ploștite,
Bătut d-alți stăpîni mai mari,
Să cați brute umilite,
Imitînd p-acei tirani.

D-ești stăpîn, mă ocrotește;
Bate p-ăl de mă bătu;
Nu cînd el se ostenește,
Să mă bați apoi și tu.

Orișicum e rea robia;
La rob însă a robi,
Îți pierzi și de om mîndria,
Vei mai bine vită-a fi.

Cerem dar întîi Unirea
Cu Moldova într-un stat;
Și-i depunem cîrmuirea
La un prince coronat.

Liberală monarhie
Cu drept num-executiv;
Și, făr-aristocrație;
Guvern reprezentativ.

Și strigăm din orice parte:
Nu vrem un mîțar plouat;
Vrem din neamul Bonaparte;
Sînge de latin curat.