Printre clowni

 

Într’o cancelarie de copiști, în provincie.

Odaia e strâmtă, întunecoasă, păstrând veșnic acelaș miros acru de tutun.

Zilnic se aude un concert monoton, o muzică de condeie, întreruptă de notele guturale ale tuselor.

Amploiații sunt băieți veseli: râd, fac glume, cântă, flueră valsuri, romanțe sentimentale...

Ei par a înțelege, instinctiv, că în vieață trebuie să trăești nepăsător și vesel.

Printre dânșii, venit de curând, se află un funcționar, primit, deocamdată, fără leafă. Scrie procese verbale pe câte un leu; câștigă dejunul și țigările.

E totdeauna trist...

În această ființă sunt coarde, din cari durerea scoate note amare. Simțirea lui e un instrument care convine marei artiste ...

Și în toate zilele tovarășii lui de cancelarie râd de tăcerea și suferințele lui!...

Clownii, ca niște satiri cruzi, își bat joc de tristul actor al vieții...