Privesc

Privesc de Theodor Șerbănescu

Publicată în O cercetare critică asupra poeziei române de Titu Maiorescu

Privesc cerul în uimire,
Apoi mă-ntorc și privesc
Cu tot sufletul-n privire
Ochi-ți d-un azur ceresc.

Și nu pot de a nu-ți zice:
Ochii tăi, scump îngerel!
Sunt, ah! crede p-un ferice,
Două picături de cer.

Picături!.. dar fie care
Este un adânc mister,
Fie-care e unu soare,
Fie-care e unu cer!

Picături în suprafață,
Dar ca spațiul fără fund,
Câte lumi în a lor ceață
Și-adâncime se ascund!

Fericirea mea e mare,
Ah! măsoar-o-n ochii mei:
Universul un cer are,
Eu am două-n ochii tăi!