Privire în pârâu

 

Văzut-ai vreun noroc trecând
Ce-n veci n-o să mai vie,
La un pârâu să stai privind
La fuga ce te-mbie.

Privește-o doar adânc, adânc:
Va fi alinătoare,
De ți s-a rupt chiar dorul sfânt
Din pieptul ce te doare.

Te uită drept in jos la râu
Pân-te apucă plânsul
Și vezi, prin negura lui, greu
Puhoiu fierbând și dânsul.

Uitarea va veni visând
Să-nchidă răni profunde.
Se vede sufletul curgând
Cu chinul său pe unde.