Pruncul (Bolliac)

Pruncul de Cezar Bolliac

Aprilie 7, 1839

Rîndunea frumoasă.
Pasăre văroasă.
Zboară, îndrăznește,
La noi te oprește, –
Bine ai venit!
Bună păsărică,
Ești tu rîndurică
Care ne vestește:
Și ne pregătește
Vre un timp dorit?

Tu, ca mielușeaua,
Vii cu vioreaua
Să ne-aduci iubirea,
Să ne-aduci zîmbirea
Dulcelui zefir.
Simbol de rodire,
Simbol de unire,
Amor, bucurie
Venirea-ți să fie
La cîți te admir!

Sub alba cortină
Unde-o mînă lină
Leagănu-ți umbrește,
Gurița-ți zîmbește
În somn liniștit;
Gungunește, plînge,
Suge și se strînge
Cînd visul se schimbă,
Cînd visul te plimbă,
Pe pom înflorit.

Astfel trandafirul
Ce-l crește zefirul
încet bobocește,
Frunza-l învălește
Pînă va flora;
Astfel, prin ghizdeie,
Un pui cu tuleie –
Muma îl nutrește,
Noaptea-l încălzește
Pînă va zbura.

Gura ta de miere
Nu cunoaște fiere;
Buza-ți ca rubinul
N-a ajuns veninul
Ce noi bem turbați.
De suspini vreodată,
Inima-ți curată
Fața-ți veselește,
Și buza-ți zîmbește
Cu ochi lăcrimați.

Tu n-ai griji nici frică.
Gura-ți mititică,
Mîna-ți ca nălucă,
Parcă tot apucă
Orice poți să vezi.
De dureri străine,
De e rău sau bine,
Răi de varsă sînge,
Sclavul daca plînge,
Tu nici știi, nici crezi.

Cît prefer eu plînsu-ți
Ce-ntrerupe rîsu-ți
Decît veselia,
Decît bucuria
Care cercăm noi!
Ochii tăi de lapte
Nu văd rele fapte;
Îți sugi degițelul
Ca și mielușelul
Iarbă, spicuri noi.

Simți tu oari veghierea,
Simți tu mîngîierea
L-a ta legănare,
La a ta mișcare,
Cînd sugi buza ta?
Simți cîți te-nconjoară,
Simți cîți te adoară,
Simți tu cîte fețe
Stau să te răsfețe
Cînd te-i deștepta?

Te deștepți, ș-un tată
Mume-tei te-arată,
Brațele-ți întinde,
Te saltă, te prinde
P-un sîn palpitînd.
Mumă-ta-n plăcere
cheamă, te cere,
Ardo rea-i te strînge
Și-n plăcere-i plînge
Privindu-te blînd.

Ea la cer privește
Și îi mulțumește;
La tine se uită
Și cu totul uită
C-a cercat dureri.
Cîtă mulțumire
Dup-o chinuire!
Tu faci armonia,
Tu faci bucuria
Ș-ale lor averi.

Cît de mult îmi place
Să văz să se joace
Mîna-ți rumeoară,
Ca aureoară,
Pe sînu-i de crin!
Cît e de frumoasă
Lacrim-amoroasă
Din ochii focoși
Verzi și schinteioși
Pe sînu-i cel plin!