Deschide meniul principal

Psaltirea Scheiană

Wikipedia
Wikipedia are un articol despre: Psaltirea Scheiană

TransliterațieModificare


DAVIDU PROROCU ȘI ÎNPÂRAT


CĂNTARE


Căntecul I.


1. Ferice bărbatu ce nu merge la sfatulu necurațiloru, și pre cale pâcâtoșiloru nu stâ, și la șederile pierdâtoriloru nu șede.

2. Ce în legia Domnului învațâse dzuoa și noaptia.

3. Și hi-va ca lemnul râsădit lăn'gâ eșitul apee[i], ce rodul său dă în vremia sa, și frundza lui nu cade, și toatâ cătâ se face dospește.

4. No așa, necuraților, no așa, ce pulberia ce o mătorâ văn'tul deîn fața pâmântului.

5. Dereptu acia nu vuru învie necurații la * ǧudeț, nece pâcâtoșii în sfatul derepțiloru.

6. Că ști Domnul cale drerepțiloru, și cale necurațiloru piere.


II. În sfrășit Căntecul lui David, Prorocie în Hristos și kemâ lim'bile

1. Derep-ce încetirâ-se limbile și oamenii învâțăndu-se deșârtâ loru?

2. Înrai[n]te stâturâ înpârații pâmăntului, și boiarii adurarâ-se înpreunâ spre Domnul și la Hristosul lui.

3. Să rupem legâtorile loru și le dâdâm de la noi giugul loru.

4. Vietoriul la ceriure râde-ș de ei, și Domnul bate-ș giuc de ei.

5. Atunce grâi-va cătrâ înn'șii în mănia sa, și cu urgia sa smen'tește ei.

6. E* eu pusu sâmtu de la densu pri-a Sionului mâgurâ sfăntâ a lui.

7. Spuniu dzisele Domnului: Domnulu dzise cătrâ mene: Fiiul mieu ești tu, eu astâdzi nâscuiu-te.

8. Cere dela mene și da-ți voiu limbile ocinele tale, și ținuturile tale în sfrășitul pâmăn'tului.

9. Paște-i cu fuște de fieru, a vasu de lut, frănge-i.

10. Și acmu înpârații, în'țelegeți, învățați-vă toți giudecâtorii pâmântului.

11. Lucrați Domnului cu fricâ, și bucurați-vă lui cu cutremuri.

12. Luoați învățâturâ, se nu căn'va mănie-se Domnul și veți pere den cale dereptului.

13. Căndu în[ci]nde-se-va curundu urgiia lui, fericedu toți nedej'du-i spre în'su.


III. Căntecul lui David cându fugiia de fața lui Avesalom fiiul său

2. Doamne, ce se mul'țiră dodeitorii miei? Mulți scularâ-se spre mene.

3. Mulți grâirâ sufletului mieu: Nu e mân'tuire lui de la Dumnedăul lui.

4. E* tu Doamne, agiutoriul mieu ești, măriia mia și înrălțaria capului mieu.

5. Cu glasul mieu cătrâ Domnul kiemu, și audzi-mâ dem pâdure sfântâ a sa.

6. E* ceu adurmiiu și durmiiu sculaiu-mă că Domnul agiută-mi.

7. Nu mâ temu de'nturereci de oameni ce cadu pre giurul mieu. Învie Doamne, măntoiaște-mâ Dumnedăul mieu.

8. Că tu vătămaș toți vrăjbitorii miei în deșertu, dinții pâcâtoșiloru frămt-ai.

9. A Domnului iaste măn'tuiria, și spre oamenii tăi blagoslovenie ta.


IV. Slav. În sfrâșit.

2. *

3. *

4. *

5. * și nu greșiți, e ce grâiți în enimile voastre la staturile voastre milustiviți-vâ.

6. Giun'ghiiați cumăndare dereptâ, și nedejduiți la Domnul. Mulți grâirâ: cine i-vește nuao dulčața?

7. Sămnân-se spre noi lumina fațeei tale Doamne dat-ai veselie în enima mia.

8. De rodul grâului, vinul și untul său mulți-se-va.

9. În pace depreunâ adurmiiu și râpausu.

10. Că tu Doamne unul pre nedejde sălâșluitu-mi-ai.


V. În sfrășit Căntecul lui [David]

2. Graiurele mele sosteste Doamne, înțelege kemare mia.

3. Îa mente glasul rugâciunei mele, înpăratul mieu și Dumnedzăul mieu.

4. Că * cătrâ tire rugaiu-mâ, Doamne, demâneța, audzi glasul miei.

5. Demăreța sta-voiu raintia ta și vădu, că Dumnedzău nu va fârâge tu ești.

6. Nu apropie-se de tire hăclianii, nice voru hi în lege călcâtorii raintia okiloru tăi.

7. Urâș toți fâcâtorii fârâ lege, pierdzi toți grâitorii menciuni.

8. Bârbatul crutu și hăclianu spurcăciune-i Domnului.

9. E eu mulția milustineei tale întraiu în casa ta, înkiru-mă cătrâ besereca sfăntâ a ta în frica ta.

10. Doamne, pleca-mâ la dereptatia ta, dereptu vrăj'mașii miei, derege între tine cale mia.

11. Că nu iaste în rostul oru dedevăru, în * enima loru deșertu. Mormăntu deșkisu grumadziul loru, limbie sale se șălarâ.

12. Giudecâ loru Domendzău; se cadză denu cugetele sale, după multâ necurâție loru lepedi ei, că măniiarâ-te Doamne.

13. Și veselirâ-se toți nedejduirâ-se spre tine, în veci bucura-se-voru, și hi-veri întru ei; și se laud[â] cu tire iubindu numele tău.

14. Că tu glagoslovești derepții Doamne, că cu arma în bunâ voe curunat-ai noi.


VI. În sfrâșit căntăriei Căntecul [lui] David

2. Doamne nu cu urgiia ta oblici mene, nice cu măniia ta pedep'si mene.

3. Miluiaste-mâ Doamne, că slabu sămtu; vendecă-mâ Doamne, că smen'tirâ-sâ oasele mele.

4. Și sufletul mieu spâmântă-se foarte;

5. Întoarce Doamne, izbâvește sufletul mieu; măn'tuiaște-mâ dereptu mila ta.

6. Că nu e de în morte a pomeni tire: în iadu cine ispovedi-se-va ție?

7. [U]steniiu în suspinile mele, și lau în toate nopți stratul mieu; cu lacrâmile mele, așternutul mieu udă-se.

8. Smenti-se de urgie okiul mieu; vekiiu ]n toate vrăj'mașii miei.

9. Delungați-vă dela mene toți lucrâtorii fărâ lege, că audzi Domnul plăngeriei mele.

10. Audzi Domnul ruga mia, priimi.

11. De se sfiiascâ-se și sme[n]tescâ-se toți vrăjmașii miei; întoarcâ-se și rușinedzi-se forte curundu.


VII. Slav. Căntecul lui Davidu ce el cănta Domnului

2. Doamne Dumnedzăul mieu, spre tire nedejduescu, măntuiaște-mâ de toți gonitorii miei, izbăvește-mâ.

3. Se nu căn'dva râpascâ ca leul sufletul mieu, nefiindu a se izbăvi nice a se mântui.

4. Doamne Dumnedzăul mieu, se așu face časta, sau se iaste nedreptate în măna mia;

5. sau se așu împrumuta se-m dai mie rău, se cadu amu de vrăj'mașul mieu în de[șe]rtu.

6. De se măre amu draculu sufletul miei, și se agiungâ, și se calca în pâmăntu viața mia, și măriia mia în țâră[n]â bagâ.

7. Învie Doamne, cu măniia ta, râdică-te în sfrășitul dracilor tăi; și scoală-te Doamne Dumnedzăul mieu cu gicere ce ai dzisu.

8. Și săbor de oameni încu[n]giură-te. Și de acia pre * susu întoarseră-se.

9. Domnul giudecâ oamenii; giudecă-mi Doamne dopâ derep'tate mia, și fărâ râul mieu pre mene.

10. Se se sfrășascâ râul pâcătoșiloru, isprăvește dereptul, ispititoriu în * enimile și zgâurele.

11. *

12. Dumnedzăul giu[de]cătoriu dereptu și tare și în lungu răb'dâtoriu, și nu mănie aduce în toate dzile.

13. Se nu vâ întoarsetu, arma sa va ascuți; arcul său încordâ și gâtă elu.

14. Și într'ânsu gâtă vasele morției, săgetele sale ardătoare face.

15. Adecâ mai mare nedreptate; începu * durere și fece fărâ lege.

16. Pârău rămâ și sărâ, și cădzu în groapâ ce face.

17. Întoarse-se dureria lui spre capul lui nedreptatia lui deștinge.

18. Ispovedescu-mâ Domnului dupâ dereptatia lui, și cân'tu numele Domnului de susu.


VIII. În sfrășit Cândecul lui David

2. Doamne Domnul nostru, că ciudatu e numele tău pestre tot pâmântul! Că se luo mare cuviin'țâ a ta pre asuprâ de ceriu.

3. Diin rostului tirereiloru și sugătoriloru sfrășit-a-i laudă; dereptu dracii tăi spărseși dracul și vraj'mașul.

4. Că vădu ceriul lucrul degeteloru tale, lura și stelele č-ai tu ur'dzitu.

5. Ce iaste omul că pomeniș elu? sau fiiul omului că cerceți elu?

6. Înmicșiurat-ai elu cu nișkitu ceva de îngeri, cu slavă și cu cinste cururat-ai elu.

7. Pus-ai elu spre lucrul măriloru tale;

8. Toate supus-a-i suptu pičoarele lui, oile și boi toți, și încă vita cămpiloru.

9. Pasările ceriului, și peștii mariei, ce înblă cărarile mariei.

10. Doamne Domnul nostru, că miruratu numele tău prespre tot pământul.


IX. Slav. În cap Căntecul lu Davidu

2. Ispovedescu-me ție Doamne cu toată înrema me, spuniu toate ciudesele tale.

3. Veselescu-me și bu[cu]ru-me de tere, căntu numelui tău însuse.

4. Căndu toarnă-se dracul mieu înrapoi, nu potu și pieru de fața ta.

5. Că fap-ai giudețu mie și pără mie, ședzut-ai în scaunu, giudeci dereptate.

6. Cuntirit-ai limbiloru, și peri necuratul, și numele lui complit-ai în vecul vecului.

7. Dracului scădzurâ armele cu[m]plit, și cetațile-i spărseș; peri pamite lui cu suru.

8. Și Domnul în vecu lăcuiaște. Gotovi în giudețu scaunul său.

9. Și elu giudecă a toa-toată lume în dereptate, giudecă oamerilor dereptu.

10. Și fu Domnul fugire meserului, agiutoriu în dulce vreme în grije.

11. Și se upuvăiască în tire știetorii numele tău Doamne.

12. Căntați Domnului vietorii în Sionu, spureți în limbi începutele lui.

13 Că cerșiși săn'gele loru pomeni, nu ulta kiemare mișeiloru.

14. Miluiaște-me Doamne, vedzi smerenia me de dracii, ce rădicași-me de ușile mor'ției.

15. Că se spuniu toate laudele tale * în ușile fiei Sionului.

16. Bucurămu-nă de spăsenia ta. Întinară-se limbile în perire ce feceră, în cursa ačasta ce ascunseră legă-se pičorul loru.

17. Șt[i]utu iaste Domnul giudețu făcându, întru lucrul măriloru sale legă-se păcătosul.

18. Turna-se-voru-păcătoșii întru iadu, toate limbile ce ultară Dumnedzeu.

19. Că nu pără în cumplitu ultatu va fi meserul, rebdare mișeiloru nu va peri pără în cumplit.

20. vie Doamen se nu învrătoașe-se omul, se giudece-se limbile între tire.

21. Pure Doamen lege dătătoriu într-ănși; se întelegă limbile că oameri săntu.

22. Derep-ce Doamne stătușu departe, trecu în dulce vreme în grije?

23. În trufa necuratului încinde-se mișelul; lega-se-voru în sveture ce cugetă.

24. Că lăudat iaste păcătosul în poh'tirile sufletului său, și obiditoriul blagoslovitu.

25. Înterită Domnul păcătosul; după mulția măniiei sale nu cere.

26. Nu iaste Dumnedzeu într-ănsu. Spurca-se-voru caile lui în toată vremia; lua-se-vor giudecarile tale de fața lui; tuturoru draciloru săi vence-va.

27. Dise întru înrema sa: nu se rădică de gintu și gintu fără reu.

28. Că-i e blăstemu rostul lui, pliru iaste de amaru și de hiclenșigu; suptu limba lui munci și durere.

29. Pre șede în lăuntruri cu bogații, întru ascunșii se ucigă nevinovatul.

30. Okii lui spre meseri caut[â]. Latră întru ascunși ca leulu întru ograda sa; latră se rapă mișelul, se rapă mișelul se-lu aduc[â].

31. Întru mreja sa smerește elu, plecă-se și cade căndu vence mișeiloru.

32. Dzise întru înrema sa: ultă-l pe Dumnedzeu, întoarce fața sa se nu vadă pără la cumplit.

33. Învie Domendzeul mieu se se rădice măra ta; nu ul'ta mișei tăi pără în cu[m]plitu.

34. Derep-ce mănie necuratul Dumnedzeu? Dise întru înrema sa: nu va cere.

35. Vedzi că tu durere și mănie cauți, se pridădit fie în mărule tale. Ție lăsatu e meserul, săracului tu fii agiutoriu.

36. Frăngi brațele păcătosului și hiclenului; cere-se păcatul lui și nu află-se.

37. Domnul înpărat în vec[ul] vecului; periți li[m]bile de pămăntul lui.

38. Delideratul mișeiloru audzit-ai Doamne, gotovire înremiei loru socoti urekia ta.

39. Se giudece a seracu și plecatu; se nu adaugă-se după ace se mărescă-se omul în pământu.


X. Căntecul lui Davidu

2. În Domnul upuvăiiu cum dzise sufletului mieu: prămăndește priîn codri ca pasăre.

3. Că adecă pă[că]toșii întinseră arcul, gotoviră săgete într[u] înturerecu derepții cu înrema.

4. Că ce ai tu sfrășit e* ei sparseră; dereptul ce fece?

5. Domnul întru băsereca sfâ[n]tă a sa, Domnul în ceriu scaunul lui, okii lui ispitescu fii oameriloru.

6. Domnul ispitește dereptul necuratul; cire iubește nedereptate nenăvidește sufletul său.

7. Ploao spre păcătoși cursă, foc și văpae, și duhu bure parte scafa loru.

8. Că dereptu e Domnul și dereptate iubește, derepții vădzu fața a lui.


XI. Slav. Căntecu lui Davidu

2. Spăsește-me Doamne, că scădu prepodobnicul, că micșiurară-se dedeverele fii oameriloru.

3. Desertu grăi cireș cătră soțul său; usne gămbositoare întru înremă întru înremă grăiră reu.

4. Potrebește Domnul toate rosture gămbositoare, limbă mare grăitoare.

5. Dziser: limba noastră mărim, ustnele noastre lăngă noi săntu, cire noao Domnu iaste?

6. Dereptu kinul mișeiloru și suspirare meseriloru acmu înviu, dzise Domnul; puniu-me în spăsenie și nu spuneniu-me din'su.

7. Cuventele Domnului cuvente curate, argintu ar'su și ispitit, pămăntu curate de șapte ori.

8. Tu Doamne hrănești-nă și veghi-nă, de nemul cesta și în vecu.

9. Înpregiuru necurații îmblă; după înraltul tău mulțit-ai fii oamerilor.


XII. Cănteculu lu David

1. Pără căn'du Doamne uiți-me pără în cumplit? Pără căndu întor'ci fața ta de mere?

2. Pără căndu puniu sfeture în sufletul mieu, durere întru înrema me dzua și noapte?

3. Pără căn'du rădică-se dracul mieu spre mere?

4. Caută și audzi-me Domnedziul mieu se nu căndva adoarmă în morte.

5. Se nu căndva dzice dracul: întăriiu-me sprin'su. Dodeitorii miei bucură-se se m'aș clăti.

6. E eu spre meserere ta upuvăiiu: bucură-se înrema me de spăsenia ta. Căntu Domnului birefăcătoriului mieu, și căntu numele Domnului de sus.


XIII. Căn'tecul lu Davidu

1. Dzise fără mente întru înrema sa: nu e Dumnedzeu. Răsipiră și se omrăziră întru începutul loru: nu e făcătoriu bire.

2. Domnul diin ceriu plecă-se spre fii oameniloru, se vadă se iaste a 'nțelege sau a čare Dumnedzeu.

3. Toț mestecară-se depreură și nu fură opu, nu e făcătoriu bire, nu e neč pără la urul.

4. Neč înțelegu toți făcătorii fără lege, măncăndu omerii miei în locu de păre.

5. Domnul nu kiermară, acie întricară-se cu frică io nu era frică.

6. Că Domnul în gintul derepțiloru, sfetul mișelului rușiratu, e Domnul upuvăință lui iaste.

7. Cire dede diîn Sionu șpăsenia cu Israilu? Căndu va turna Domnul prădare oameriloru său, buucră-se Iacovu și veselește-se Israilu.


XIV. Slav. Cănteculu lu Davidu

1. Doamne, cire va fi în' debiu întru viața ta? și cire se va sălășui în codrul sfăntu al tău?

2. Înblătorii fără vină și lucredză dereptate.

3. Cire grăiaște dedevăru întru înrema sa, și nu se gămbosește cu limba sa, nece face soțului său reu, și împutare nu preimi spre vecirii săi.

4. Rușiratu iaste între elu hiclenul; cire teme-se de Domnul slăvește-l. Giură-se aproapelui său și nu se lepădă.

5. Ar'gintul său dede într-aslamu și măzdă spre nevinovați nu luo; făcăndu aceste nu se va clati în vecu.


XV. Căntecul lu Davidu

1. Ferește-me Doamne, că pre tire upuvăiiu.

2. Domnului: Domnul mieu ești tu, că burătațile mele nu trebuești.

3. Sfințiloru ce-su pre pămăntul lui înmirură Domnul toată vrere sa spr-inși.

4. Mulțiră-se neputințele loru, și după ace încurundară-se. Nu adură-se zborul loru de sănge, nece pomenescu numele loru cu* rostul mieu.

5. Domnul parte destoinicia me și scafa me; tu ești ce tocmit-ai uricul mieu mie.

6. Furile cădură mie în țirutul mieu; că destoinicia ta țirută mie iaste

7. Blagoslovescu Domnul ce me înțelepțiiu, și încă pără în noapte arătă zgăul mieu.

8. Ainte vădzuiu Domnul între mere purure; că derepta me iaste se nu me clădescu.

9. Derept-ača veselește-se înrema me, i bucură-se limba me și rutes pelița me întru upuvăință.

10. Că nu lăsași sufletul mieu întru iadu, și nu dede prepodobnicul său se vadă putredzire.

11. Spusu-mi-ai cale de viață, și înpluși-me în veselie cu fața ta; frumusețe în dereota ta în cum'plit.


XVI. Rugăciure lui Davidu

1. Audzi Doamne derep'tate me, făgăduiaște rugăciune me - Nu întru rostu gămbositoriu.

2. De fața ta giudețul mieu iase; okii miei se vadă dereptate.

3. Ispitit-ai înrema me, cer'ceți-o noapte; înfierbăntatu-m-ai, și nu află-se întru mere nedereptate.

4. Că se nu grăiască rostul mieu lucrul omerescu; dereptu cuventele rostului tău, e eu feria caile izeclene.

5. Sfrășește călcăturile mele; în cărarile tale se nu se legăre urmele mele.

6. Eu kiemaiu și audzi-me Doumnedzeul mieu; plecă urekia ta mie și audzi cuventele mele.

7. Înmirură meserere ta; spășește upuvăindu în tire.

8. De protivitorii derepteei tale ferește-me Doamne ca lume okiului; în coperemăntul arepiloru tale coaperi-me

9. de fața necurațiloru ce m-au străstuitu; vrăjmașii miei sufletul mieu țirură.

10. Grasul său înkiseră; rostul loru grăiia trufă.

11. Cire me gonia acmu încungiurară-me; okii săi puseră plecați îm pămăntu.

12. Prinseră-me ca leul gata spre văratu, și ca skymenul ce iaste în' debiu în cămora sa.

13. Învie Doamne, întreci-i, înpiiadecă loru; izbăvește sufletul mieu de necurați cu arma ta,

14. de dracii mărilor tale. Doamen de nișkit de pămăntu înparți-o în viața loru, și cu ascun'sele tale împlu-se zgăul loru. Săturară-se fii și lăsară rămășițele tirerilor săi.

15. E eu cu dereptate ivescu-me fețeei tale; saturu-me cându ivește-mi-se slava ta.


ȘEDERE III


XVII Slav. Căntecul lu Davidu fečorul Domnului ce-lu grăi Domnului cuventele căntariei în dzi ce-l izbăvi elu Domnul, diîn mărule tuturoru vrăjmașilor lui și di[în] măra lui Saulu și dzise:

2. Iubescu-te Doamne, tări[ia] me

3. Domnul vrătute mie, și scăpare mie, și izbăvitoriu mie. Dumnedzeul mieu agiutoriul mieu, și upuvăescu spr-insu. Scut mie și cor'nu spăseniei mele, și agiutoriu mie.

4. Laudeloru kiemu Domnul, și de dracii miei spăsescu-me.

5. Țirură-me durerile mor'ției, și izovarele fără legiie tur'burară-me.

6. Durerile iadului încungiurară-me, apucară-me curse-le mor'țiiei.

7. Și în scrăbia cătră Dumnedzeul mieu kiemu. Audzi diîn băserecă sfăntă a sa glasul mieu, și stigare me într-an-su întră întru urekia lui.

8. Rădică-se și tremuratu fu pămăntul, și ur'dziturile păduriloru smentiră-se și se rădicară, că mănie-se spr-innse Dumnedzeu.

9. Rădică-se fum mănia lui, și focu de fața lui învăpăe-se, căr'buri aprin'seră-se d-in'su.

10. Și plecă ceriu și deștinse, și înturerecu suptu pičoarele lui.

11. Sui spre heruvimi și zbură; zbură spre arepile văntului.

12. Și puse înturericu cuperemăntul său; împregiurul lui acoperitul lui, înturecată apă întru nuori de sus.

13. De lucire într-ăn'su nuori îmblă; grin'dire și căr'buri de focu.

14. Tură din ceriu Domnul și susul dede glasul său.

15. Tremese săgete și-i răspăndi, și fulgerul umnoji și smenti ei.

16. Și se iviră izvoarele apeloru, și se descoperiră urditurile a tuturoru; de zepretitul tău Doamne, de suflare duhului măniiei tale.

17. Tremise-și desupra și me preimiși; luași-me de pe ape multe.

18. Izbăviși-me de dracii miei silnič și de * pizmitorii miei; că se învrătoșară mai vrătos de mere.

19. Apucară-me în dzua reului mieu, și fu Domnul rădicătoriu mie.

20. Și rădică în lar'gul; izbăvi-me că me vru.

21. Și dede mie Domnul după dereptate me, și după curățiile măriloru mele da-mi-va.

22. Că feriiu caile Domnului, și nu necurățiiu de Dumnedzeul mieu.

23. Că toate giudețele lui nu ostămpiră de mere.

24. Și voiu fi nevinovat cu rusu, și me voiu curăți de fără legile mele.

25. Și-mi va da Domnul după dereptate me și după curăția mărilor mele, între okii lui.

26. Cu prepodobnicii prapodobnicu veri fi, și cu băr'batu nevinovat veri fi.

27. Și cu aleșii alesu veri fi, și cu întor'ții răzvrăti-te-veri.

28. Că tu oamenii plecați spăsești Doamne, și okii trufașilor pleci.

29. Că tu lumiredzi sveștnicul mieu Doamne, Dumnedzeul mieu lumiredzi înturerecul mieu.

30. Că cu tire izbăvescu-me de năpasti, și Dumnedzeul mieu trecu părete.

31. Și Dumnedzeul mieu nevinovat cale lui; cuventele Domnului aprense; apărătoriu iaste tuturoru upovăin'du spr-in'su

32. Că cire e Dumnedzeu trecăn'du Domnul? sau cire e Dumnedzeu trecă'ndu Dumnedzeul nostru?

33. Dumnedzeu încinse-me cu vrătute și puse nevinovat cale me.

34. Sfrășit-au pičorele mele ca cer'bii, și întru înral'tu puse-me.

35. Învață mărule mele spre războiu, și puse arcu de arame în brațul mieu.

36. Și datu-mi-au scut spăsenie, și dreapta ta preimi-me, și învățătura ta derese-me în cumplitu, și învățătura ta însă me învață.

37. Lăr'git-ai urmele mele suptu mere, și nu ostămpiră talpele mele.

38. Măru vrăjmașii miei și-i agiungu, și nu me tor'nu pără se cum'pli-i.

39. Frăngu-i și n-au putere se ste; cadu suptu pičoarele mele.

40. Și încinsu-m-ai cu vrătute în războiu; înpiedecat-ai toți ce se sculară spre mere suptu mere.

41. Și draciloru miei dat-ai spirare, și pizmotorii miei curat-ai.

42. Kiemară și nu era spăsitoriu, cătră Domnul și nu audi ei.

43. Și părete loru ca pul'bere înraintea fețeei văntului; ca lut de cale netedzi.

44. Izbăvi-me de împutare omerească; puseși-me în capul limbiloru.

45. Oamerii ce nu știa lucrară-mi, întru audzitul urekie[i] audziră-me.

46. Fii striiri vekiră și șkiupară de cărarile sale.

47. Viu Domnul și blagoslovitul Dumnedzeul, și se rădică Dumnedzeu spăsenia me.

48. Dumnedzeul ce plătiia văjbia me, și plecă o[a]merii suptu mere, izbăvitoriul mieu de dracii miei mănioși.

49. De sculătorii spre mere rădici-me, și de băr'batu nedereptu izbăvești-me.

50. Derept-ača ispovedescu-me ție întru limbi Doamne, și numelui tău căntu.

51. Mărescu spăsenia lu îm'păratu și facu meserere Hristosului meu lu Davidu și semențeei în lui în vecu.


Slava.


XVIII. Căntecul lu Davidu

2. Ceriul soure slavă Dumnedzeulu-i; făptura mărilor lui spuse vrătute.

3. Di de di rigăiaște cuvăntu, și noapte de noapte spuse întelepciure.

4. Nu-s cuvente nece giceri ce se nu se audză glasu lor.

5. În tot pămăntul eși spusa lor, și în cumplitul lumiei cuventele lor.

6. În soare puse mutare sa, și elu ca măritu eși din celariul său. Bucură-se ca uriașul aler'gă cale.

7. D-inceputul ceriului eșire lui, și tămpirare lui în cumplitul ceriului; și nu e cire se va ascunde de căldura lui.

8. Lege Domnului nevinovată întoarce sufletul; mărturia Domnului credinčoasă în'țelepțedă tirereii.

9. Dereptele Domnului derepte veselescu înrema; dzisele Domnului de depar'te lumiredă okii.

10. Frica Domnului curată, prămădește în vecu de vecu; giudețele Domnului dedevere și derepte depreură.

11. Mai deșirate de aurul și de pietri curate multe, și mai dulci de miare și strede.

12. Că șer'bul tău hrăneste-le; căn'du ferește plătire multă.

13. Păcate cădere cire înțelege? De ascunsele mele cu[ră]țește-me,

14. și de striiri veghii șer'bul tău; și * se nu-mi vencure, atunce nevinovatu voiu fi, și me curățescu de păcate mari.

15. voiu fi în dulce voe cuven'tele rostului mieu și învățătura înremiei mele între tire purure. Doamne agiutoriul mieu și izbăvitoriul mieu.


XIX. Căntecul lu Davidu

2. Audzi-te Domnul în dzi de grije, apără-te numele Dumnedzeului lu Iacovu.

3. Tremese-ți agiutoriu de sfăntu și diîn Sionu apără-te.

4. Pomenește toate cumăn'dare ta, și toate arsale tale grase fie.

5. De-ți Domnul după înrema ta, și tot svetul tău înplă.

6. Bucurămu-n[ă] de spăsenia ta, și în numele Dumnedzeului nostru mărimu-nă.

7. Înplă Domnul toată cererea ta; și acmu cunoscu că spăsit-au Domnul Hristosul său, * întru sile spăsenie derepta lui.

8. Cești în roate și ce în călarii; noi în numele Dumnedzeului nostru kiemămu.

9. Ei înpiedecați fură și cădzură; noi sculămu-nă și dereptămu-nă.

10. Doamne spăsește înpăratu și audzi-nă în dzi ce kiemămu-te.


XX. Căntecul lu Davidu

2. Doamne în sila ta veselește-se înpăratu, și de spăsenia ta bucură-se foarte.

3. Deșideratul înremiei lui dat-ai lui, și vrere rostului n-ai lăsatu elu.

4. Că ai apucatu elu ainte cu blagoslovenie și cu dulčață; pus-ai în capul lui curură de pietri curate.

5. Viață cer'șiutu-ții-au datu-i-ai lungi dzile în vecu de vecu.

6. Mare e * slava lui cu spăsenia ta; slavă și mare frumusețe puri spr-in'su.

7. Că dai lui blagoslovenie în vecul vecului; veseliși elu în bucurie cu fața ta.

8. Că înpăratu upovăiaște spre Domnul, și cu mila celuia de sus nu se rădică.

9. Se se afle măra ta tuturoru draciloru tăi; derepta ta află toț uritorii tăi.

10. Că puri ei ca cuptoriu aprin'su în vreme fața ta; Domnul cu mănia sa smen'tește ei *.

11. Și rodul loru din pămăn'tu-l pierdzi, semănța loru de fii de omu.

12. Că....

......

69. ....sfântu diîn tatăl și fiiul nezidit nefaptu, nenăscut, alegăndu întru

70. eșit. Derept-ače nu 3 tătări, nič 3 fii, nič 3 duhure. Intru această Troițâ nič unul nu este mai vekiiu și nič mai poniu, nič mai mare, nič mai mic, ce acele 3

75. [ob]raze, de veci susur[e] și ..mere tot ..ră făcători [lăc]ui-voru în focu nestinsu de [v]eci. Așa este slăvită depreta credinț[ă] a creștirilor.

80. Cel ce nu va ține acele tare și vrătos, nu va [do]băndi spăsenie. Slavă începătorului și svrășitoriului Dumnedzeului în več aminu.