Punct
Ecuator fruntea sub sărutul amar.
Tren înspre trecut, gestul ca album sau vis,
Tuse ceasul prin pomi, început de Făurar,
Amforă surâsul tău în coaste închis.
Mereu pașii se destramă ca vorbe.
Aur acest gând ți-l dărui inel.
Rătăcim ca-n biblie prin coridor în stea,
În crescut, un cuvânt ca o privire.
Trup dizolvat în peisaj acid,
Elastic psalm printre grădini și scut,
Ca un păun anotimpul în piept desfăcut,
După tine ușile cerului se deschid.
Os în nisip, liniște întreruptă ca inimă,
Amurgul sparge fluier și saltimbanc,
Rănile aerului glasul tău le vindecă.