Pustiu (Octavian Goga)
Eu când mă uit în mine-arare,
Sărmanul suflet mă-nspăimântă,
O casă goală mi se pare,
O casă care nu cuvântă...
În jur ograda stă pustie,
Perdeaua la ferești e trasă,
Iar într-un colț pare-că scrie:
Stăpânul a plecat de-acasă!