Rânduneaua și paserile
Călătoarea rândunică,
Ce țări multe vizitasă,
Și chiar pentru că e mică
Multe bune învățasă,
Nu ca alții, carii fac
Un voiaj cu ochi-n sac.
Rânduneaua, din cercare
A tâmplărilor trecute
Ce au văzut, deși pe mare
Erau vânturile mute,
De pe semne totdeaună
Prezicea orice fortună.
Deci în timp de primăvară,
Când ogoarele se ară,
Văz-un om cu ceata sa
Cânepă cum sămăna
Și, temând de urme rele,
Au zis cătră paserele:
Feții mei, deși în pace
Acest lucru azi se face,
Nu e bun și-mi pare rău
Despre voi, pentru că eu,
La tot cazul neplăcut,
Peste mări pot să mă mut.
Videți acea blândă mână,
Care samănă-n țărână
Niște fire mărunțele,
Când vor crește toate acele,
În loc să vă deie mană
Să fac lațuri și capcană,
Să vă prindă, să vă taie,
La frigare, la tigaie.
Pănă relele-s mănunte
Să mâncați a lor grăunte!
Îns-acel june popor,
Ușurel în al său zbor,
Își bătea de sfatul gioc,
Că nutreț afla-n tot loc.
Cânepa când răsărisă,
Rânduneaua iar le zisă:
A scăpa încă-i ușor,
Zmulgeți iarba din ogor,
Căci crescând din zi în zi,
Neamul vostru va stârpi!
O, profită tot de rele,
Ni dai sarcini foarte grele,
Toate paserile-i zic,
A privi poate un ogor,
Cât să nu-i rămâie un spic,
A lăcustelor popor!
După săptămâne opt,
Iată cânepa s-au copt.
Rânduneaua n-a-ncetat
A da paserilor sfat:
Ascultați, blem, vorba mea
Iute crește iarba rea
Și cu dânsa a voastră soartă
Să-mi urmați amuși măcar,
Păn n-agiungeți la amar,
Dupre timpul cum se poartă
Din câmp când s-or strânge toate.
Nu zburdați în cârd și-n gloate.
Că atunce, disfătat
Omul caută vânat,
Lațuri și rețele-ntinde,
Paserile grase prinde.
Neavând voi ghibacie
De cucoară, de becas,
Ce d-a iernei grea urgie
Peste mări trec făr de vas,
Strângeți sburătoare aripe,
Mute stați ascunse-n ripe,
Păn va trece acel rău
Ce v-amenință mereu!
Însă paserile orbite,
De sănin timp amăgite,
Ciripea, în câmp zburda
Și pe vânători chema.
Pănă ce-n rețele au dat
Ș-a lor poftă au săturat.
Timpuriu să prevezi răul este
rară-nțelepciune,
Cel ce sfatul bun urmează, niciodată
nu răpune.