Realism

 

Mă suflete, tâlhar de primăveri,
De azurii migdale și tării
Întoarce și tu coarda pe averi
Și te ridică-n sure clădării.

Privește, am rămas doar noi calici,
Cu tidva și cu tolba de imagini –
Din rime potrivim mereu panglici
Și-n buzunar ne miaună paragini.

Ce te mai uiți la acatiste și iconi,
La glorii afumate, la candori?
Imită larg atâția histrioni
Și-om hăuli și noi între comori.

Poema noastră nu ne dă nimic
Nici în gâtlej și nici îmbrăcământ.
La dracu toată zarea din colnic –
Mai bună e o traistă de pământ.