Regelui nostru

 

Toți am sorbit amarul pân-la fund.
Dar nimenea ca Tine, Rege!
Durerile-s mai crude când s-ascund,
Și obștea nu prea le-nțelege.

Sa-ți schimbe vrură meșterii străini
În aur de oțel Coroana.
Tu? Preferași cununa grea de spini,
Împărtășind cu noi prigoana.

Și tot ce ne-au zvârlit dușmanii răi.
Sălbăticie și ocară,
Lovi-n Femeia și Copii tăi,
Tu cel mai bun Român din țară!

D-acuma noi suntem legați pe veci
De tronul tău... Ne leagă lanțul
Imensei suferinți prin care treci:
Rege-nfrățit cu Dorobanțul!

Iar lacrimile, sângele vărsat,
Vor pune, Sire, pentru Tine,
Peste Coroana-ți mândră de-Împărat,
Mărgăritare și rubine!