Regina visurilor mab

Regina visurilor mab de Iuliu Cezar Săvescu

    Regina visurilor Mab
    Mai mare nu e ca rubinul
    De la turbanul de Nabab,
    Și e ușoară ca suspinul.

    Căruța ei, cum unii zic,
    E jumătate de alună,
    Și caii praful cel mai mic,
    Și hățuri razele de lună.

    Un arțăgos și gros muscoi,
    Într-o livrea catifelată,
    Conduce mândrul ei convoi.
    Regina șade răsturnată.

    Și fie ploaie, fie vânt,
    Picior peste picior se duce,
    Ca fulgul cade la pământ,
    Și vise-n foi de nuc aduce.

    Iar când s-aude-un bâzâit
    Ca de lăcustă sau albină,
    Atunci se știe c-a sosit
    La poartă-a viselor regină.

    Ea colțul fustii-și pune-n brâu,
    Să nu o calce în picioare,
    În mână ia un spic de grâu
    Și cu un gest de vrăjitoare:

    Fecioarei se arată în vis
    Ca un flăcău frumos și dulce
    Și-n inimă îi lasă scris
    La el cu gândul să se culce.

    Flăcăului îi zice: “vezi,
    Cutare după tine plânge”,
    Și-n somnu-i pătimaș îl vezi
    Cum perina în brațe strânge.

    Și soacrelor le zice iar,
    Că sunt bătute de-ai lor gineri,
    Și babelor le face chiar
    Ponos cu neînsurații tineri.

    Și pe săraci și pe avari
    De o potrivă îi muncește,
    Pe unii-i face oameni mari,
    Pe alții hoțu-i jefuiește.

    Bătrâni aproape seculari,
    Ce anii își târăsc în bețe,
    În visul lor cu fete mari,
    Fac pocinog ca-n tinerețe.

    Iar popa vede necăjit
    Cum preoteasa în chilie,
    Cu dascălul afurisit,
    S-a pus pe chef și veselie.

    Toți muritorii ziua fac
    În contra ei dușmane plângeri
    Copiii singuri dorm și tac,
    Căci numai ei visează îngeri.

1893