Resbelul 1877

 

Dintre toți anii trecuți, cu drept cuvânt acesta se poate numi un an caraghios, deși s'au petrecut în cursul lui lucruri foarte serioase, tocmai așa precum adunările legiuitoare sunt niște așezăminte foarte serioase, deși se petrec în ele prea adesea lucruri caraghioase.

În acest an, târîș grăpiș, ar fi mers treburile foarte bine dacă n'ar fi mers rău de tot; politica iarăși nu s'ar fi încurcat așa de mult dacă ar fi fost pace, și mulți onorabili deputați și senatori au dovedit elocent, la Idee, că ar fi fost desigur pace dacă nu era războiu; apoi, întemeiați pe această matură judecată, membrii Clubului Lătrătorii la Lună s'au rostit în ședință solemnă, că dacă nu se făcea războiu era să fie pace bună.

Aceasta poate da o idee, deși slabă în adevăr, despre logica care a predomnit la mersul spiritului public în capitală.

Războiul - iată evenimentul cel mare !

Noi am zis-o și o susținem sus și tare:

Vapoarele turcești umblă pe apă, și când nu umblă... stă pe loc; - oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă... umblă.

Aceasta produce senzație în toată lumea europeană, care a ajuns de nu mai are poftă de mâncare, pentrucă nu mai are ce mânca - criză mare ! Apoi, întrucât privește acțiunea războinică chiar, ziceam:

Ca doi berbeci pismătareți, cari stau gata să se arunce unul asupra altuia cu coarnele, astfel două împărății au pornit cu oștile respective să se facă praf.

Să vedem care din doi are să rămâie berbec bătut.

Adevărul e că până acum niciunul, sau mai bine zis amândoi berbecii, se poate spune că au rămas bătuți.

Lumea politică stă pe gânduri și diplomația și-a pierdut catastifele.

În zadar au fost stăruințele, în zadar amenințările: niciun folos.

Țarul este neînduplecat; Sultanul este mahmur.

Cei doi berbeci voiesc cu orice preț să se bată reciproc.

Întrucât privește acest războiu, prevederile noastre sunt categorice:

Dacă nu Sultanul, Țarul va fi învingător - și vice-versa. Aceasta încă nu o știu destul de bine diplomații, și pentru aceasta nu se pot pronunța deocamdată.

Domnea în cercurile diplomatice o mare nedomirire până în zilele trecute, când - Agenția Havas împrăștiă în cele cinci părți ale lumii, o depeșe de o importanță foarte gravă, în care se spunea:

În Asia s'a făcut o mare bătălie. Se asigură că ori Turcii ori Rușii au fost învingători.

Atunci s'au pus oamenii la gânduri, ca să dovedească: este sau nu adevărată știrea dată de numita agenție.

Dupe măture chibzuiri, cântărind probabilitățile, se pronunțară în cunoștință de cauză, că spusele agenției sunt curatul adevăr.

Atunci, pentru asigurarea opiniei publice europene, se hotărîră toți a stărui ca, cel puțin după sfârșirea războiului, să se facă pace.

Să sperăm prin urmare că stăruințele diplomaților vor ajunge la bun capăt.