Revederea (C.A. Rosetti)

 

(la doamna D.S.)

Te mai văzui o dată, prietină iubită,
Te revăzui și viața acuma o iubesc!
Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită:
De-ar fi ca azi și mâine, aș vrea să mai trăiesc!
.....................................
Mai ții acum tu minte, câți ani de-atunci trecură,
De când noi în grădină la tata ne jucam?
Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură
Cât e de când de ruje cunună îți făceam!
Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră,
Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit!
Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră
Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit!
De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate
Mai mult decât atâtea ruine să călcăm,
Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte
Mai mari pot fi în lume decât în care stăm!
Moneda și femeia pe oameni cârmuiește,
Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei;
Și muma-și vinde fiii când preț mai bun găsește
Și fiii-și vând chiar țara, părinți și Dumnezei!
Virtutea stă în aur și cinstea-n nebunie,
Frumos patriotismu când poate da folos,
Iubirea speculare, poetul jucărie,
Știința e o vorbă, săracu ticălos!
Aceasta este lumea, prietină iubită,
Aceasta este viața ce de atunci trăiesc;
Și de-am găsit vreodată o zi mai liniștită,
A fost ca cu-ndoite dureri să o plătesc.
...................................
Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărțire
În urma astor trude, când iar te-am revăzut,
Acum, când eu pe buza-ți văzui acea zâmbire
Din zile fericite ca vis ce au trecut,
Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare
Decât arșița-i numai pe pleoape-i o simțea,
Deschide iarăși ochii și vede lucitoare
O stea ce o pierduse și care o iubea.
...................................