Romanță (Alexandru Robot)

 

O mână între zi și seară,
Arsă de setea dintre ele,
Te caută roșie, amară,
Soră mai mare coardei mele.

Când adormeai ca un izvor,
Un fluture sau un duh rău
Mă prefăcea într-un urcior,
La apa caldă, somnul tău.

Mai roșie și mai amară,
Un cântăreț și un suspin
Cu struna, păsărea lor rară,
Te beau din fiecare crin.

Adună-n mâna ta cu soare,
Copilăria mea bolnavă,
Și risipește-o prin izvoare,
Să-ți umpli setea cu otravă.