Romanță (Alfred Moșoiu)

 

Mi-ești dragă... N-am același drum,
Ca drumul care-ți mână pasul
Și totuși ești a mea și-acum,
Și gândului îi ești popasul.

Ca o poruncă de amvon,
Cobori în mine când te-apropii,
Și-apoi când pleci, ești ca un zvon,
Pe care-l poartă seara plopii...

Rămâi mereu, când pleci mereu,
Ca un parfum de floare rară...
Și-n vraja sufletului meu,
Vei fi mereu întâia oară...