Romanța nordică

 

lui Mihail Samarineanu

În portul blond al unei mări din Nord,
Au debarcat corsarii bruni din Sud.
Și-n portul blond al unei mări din Nord,
Greoaiele otgoane se aud
Cântând barbar, cântând în dezacord
Cu albatroșii tristului fiord.
În portul blond bătrânii mateloți
Privesc tăcuți la noii debarcați,
Și-n portul blond bătrânii mateloți
Par niște blonzi copii, înfiorați
De cântecele brunilor piloți,
Încremeniți cu mâinile pe roți.

Artiști pribegi și oaspeți nepoftiți,
Bătuți de vânt și-adesea de noroc,
Artiști pribegi și oaspeți nepoftiți,
Corsarii bruni repetă-același joc,
Și-n porturile blonde-abia sosiți,
Pornesc din nou și-n veci netălmăciți.

Și-n timp ce-albastrul mării uniform
Le-adoarme-n cânt tristețile de ieri,
Și-n timp ce-albastrul mării uniform
Deșteaptă-n ei eterne primăveri,
În portul blond, ca-ntr-un ghețar enorm,
Autohtonii tremură... și-adorm!...