Rugă pentru ziua mea onomastică

Rugă pentru ziua mea onomastică de Ion Minulescu

Mă caut și nu mă găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoșesc ―
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
Și-n pacea vieții de-apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă gândesc.

Zădarnic mă caut, că nu mă gândesc...
Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
Că urmele mele din lume se șterg

Și nu mă găsesc nicăieri?...
Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...