Ruga răzeșilor de peste Prut

 

Avemu-te în pomenire
Pe veci mărite Craiu
Și tu, la Putna-n mănăstire,
În grija ta ne ai’
Și ruga noastră ne-o ascultă...
Din schit tu nu mai ieși
Și jalea noastră-i jale multă:
Se pierd ai tăi aleși!

Oșteni ți-am fost în vremuri bune
Și peste Prut stapîni,
Precum batrîna carte spune
Din vremea cu păgîni.
Suflarea morții în războaie
Și noi am înfruntat
Și cinstea noastră din șiroaie
De sînge s-a-nălțat.

Dar astăzi, să ne vezi, stăpîne,
Ce-am fost nu mai sîntem.
Din truda vremilor bâtrîne
Nimic nu mai avem.
În gura pruncilor cuvîntul
E pus in graiu strâin
Și de pe Prut ridica vîntul
Tot unde de suspin.

De vremuri vechi și strălucite,
Bâtrînelor urechi
Mai spun hrisoave colbăite
Din fund de sipet vechiu....
Căci cei ce vin cu carte nouă
Să știe nu mai vor,
Că Vodă fostu-ne-ai și nouă —
Domn al măririlor!

Slăvite Domn, dacâ-așa soarte
Născut-a din păcat,
E cea mai crudă-aceastâ moarte
Din cîte-am așteptat.
Murim, dar sufletul, Părinte,
Noi vremu-1 odihnind
Cu-ai noștri frați mai dinainte...
— Ne ține, Vodă-n gînd!

Cîmpulung (Bucovina)