Ruptură

Ruptură de Ștefan Octavian Iosif

E o cantină cu un steag
Pe deal, în rariștea de brazi ;
De-acolo ies cîntînd, la braț,
Două catane — camarazi.

Și-i sărbătoare... De pe deal
Se vede peste nouă sate !
Ei se opresc, privind cu drag
Spre văile îndepărtate...

O turlă luce tocma-n fund ;
E satul unde se născură :
Acolo-i chef ! Acolo-i trai,
Acolo-i horă-n bătătură !

Și cum privesc ei amîndoi,
Înduioșați nevoie mare,
I-apucă dorul de părinți.
Oftînd, se strîng la braț mai tare...

Dar, totodată, amîndoi
Și-au amintit și de Măria –
Scurt, țanțoși, s-au lăsat de braț :
E ruptă camaraderia...