Sângele (Magda Isanos)

Sângele
de Magda Isanos

Cântarea munților, prefață de Mihai Beniuc, București, 1945

Ce-i, dacă se varsă sângele cald al martirilor?
Poeților, nu-i un subiect pentru voi,
sângele-amestecat cu noroi.
Cântați roșul macilor și-al trandafirilor!
Dar celălalt sânge, atât de luminos,
al victimelor nevinovate?
Să-l căutăm, să-l căutăm pe jos,
Lady Macbeth, cu mâinile pătate.

Ajută-mă. Sângele este aici,
în fărădelegile mari și mici,
murmură cald și s-aude.
E sângele tânăr, ușor,
al celor care plini de viață mor.
Vai, palmele ministrului sunt ude...
Priviți și hermina
frumoasei Doamne.

Ce pot toate-acestea să-nsamne,
și cine-aruncă lumina
de-amurg înflăcărat; asupra lumii?
s-a înroșit și albul spumii
lăsată de valuri pe țărm.
Unde-i ochianul mincinos, să-l sfărm?
Dar nu-i un ochian mincinos.
Sângele luminează de jos,
din pământ,
și strigă: Aicea sunt,
nu călcați peste mine. Mă doare.
Flacăra mea clipește mustrătoare.
Eu nu mă pot face nici frunză, nici floare.
Sunt sânge-strigoi,
din trupurile celor plecați în război,
pentru-o lume mai bună!...
Lady Macbeth, ajută-mă și-adună
de jos, acest sânge.
Prea mult se zbuciumă singuratec și plânge,
cerând să fie vărsat.
Și celălalt sânge, greu și-ntunecat,
al căilor încă vii...
O, toate sunt acum trandafirii...
Un vaer s-aude.
Ministrul își ascunde mâinile roșii și ude,
dar nici nu-l privesc.
Sunt fascinată de pădurile care cresc,
repede, ca-ntr-un vis.
Dar nu-s păduri. Sunt oameni
desculți, care vin prin ploaie.
(Nu știu pe unde-au pătruns în odaie).
Sau poate că Infernul s-a deschis,
S-a stârnit un vânt,
Oamenii-aceștia sunt morți
și miroase-a pământ,
Oare ce vor?
Copiii s-agață de mamele lor.
Sunt victime necombatante,
Au murit pe sub dărâmături,
Un singur strigăt: La moarte...
iese ca aburul
din sute de mii de guri.

Din sângele Meduzei, în vechime,
se născu întraripatul Pegas.
Acum, din sângele tău, mulțime,
poezia nouă se naște și capătă glas.
Nu vom vorbi despre flori,
care se deschid și surâd dimineața,
Ci despre zbuciumul nostru și viața
Care-așteaptă cântăreți ne-nfricați.
Despre moartea milioanelor de bărbați,
femei și copii,
despre războiul nedrept, despre pace
și încă despre oamenii gigantici și vii,
în mijlocul lumii care se cutremură
și se preface.